Un arbore cu n noduri numerotate de la 1 la n este reprezentat prin vectorul de tați t, unde t[i] este tatăl nodului i, iar t[i] = 0 arată că nodul i este rădăcina arborelui.
Se citesc, în plus, două noduri x și y (nu neapărat distincte). Se cere să se afișeze strămoșul comun cel mai apropiat al nodurilor x și y, adică nodul de pe nivelul cel mai adânc care apare atât pe drumul de la x la rădăcină, cât și pe drumul de la y la rădăcină.
Convenție: un nod este propriul său strămoș. Dacă x = y, răspunsul este chiar x. Dacă x este strămoș pentru y, răspunsul este x.